În săptămâna a 5-a de sarcină am fost la primul consult ecografic la medicul care mi-a urmărit sarcina , Hadi Rahimian de la spitalul Regina Maria. Plină de emoții abia așteptam să îmi confirme medicul sarcina și să văd bebelușul. Insa pe ecranul ecografului am văzut un oval mic, negru care se presupunea a fi copilașul. Evident nu am înțeles nimic din ecografia respectivă așa că am programat o nouă întâlnire peste două săptămâni astfel încât să văd mai bine bebelușul și să îi pot auzi și inimioara.
În săptămâna a cincea, bebelușul este de dimensiunea unei semințe de susan. Și cu toate astea, sămânța asta mititica mi-a provocat grețuri de dimineață până seară, indiferent dacă mâncam sau nu și indiferent de ce mâncam. Grețurile în sarcină sunt ca atunci când ai mâncat ceva care nu ți-a priit și ai vrea să vomiți dar nu poți. Pe mine m-a afectat și când stăteam întinsă, și când lucram. Că sfat, încearcă să bei fresh de portocale, limonadă sau zeamă de murături. În general ceva acru va mai ameliora din starea asta de grețuri.
Tot în săptămâna a cincea am început să mă simt obosită și somnoroasă fără să fac ceva în mod special. Am început să am amețeli și palpitații exact ca și când aș avea anemie. Ideea e că eu am tensiunea mică în general dar în sarcină am avut-o și mai mică iar inima pompează mai greu sângele. Încerc să dorm suficient noaptea undeva pe la 8-9 ore iar la prânz în weekend îmi rezerv o jumătate de oră de somn.
Am început să devin foarte sensibilă la mirosuri. Nu suportam să deschid frigiderul, mi se părea că miroase îngrozitor. Săracul Alex a spălat frigiderul de o mie de ori, a verificat să nu fie alimente stricate dar degeaba. Eu nici nu mă puteam apropia de frigider.. Eram de asemenea sensibilă la mirosul de săpun și la mirosul de detergent de vase pe care le uram.
Ca și cum astea nu ar fi fost de ajuns, aveam stări contradictorii în sensul în care acum mă simțeam foarte fericită și simteam că nivelul meu de entuziasm a atins cote maxime pentru ca în următoarele minute să am o stare de nervi îngrozitoare, să simt că nimic nu e cum trebuie și că eu nu sunt bună la nimic. De exemplu, într-o zi stăteam cu Alex și făceam niste calcule pentru firmă , fusese o zi mai tensionată în care astrele nu se așezaseră cum trebuie iar eu am început deodată să rad în hohote de nu mă puteam opri. Dintr-o dată, din senin, am trecut din ras în plâns de bietul Alex nu știa ce am, mă tot întreba ce s-a întâmplat iar eu îi răspundeam printre șiroaie de lacrimi că nu știu. Totul s-a terminat cu bine după ce m-a luat în brațe și am reușit să mă calmez într-un final.
Există o vorba care spune că nu trebuie să te pui cu nebunii. Eu aș zice că nu e bine să te pui cu o femeie însărcinată 🙂
