Azi, de ziua ta mamă, mă îmbrac frumos : îmi pun rochie și balerini, mă dau cu ruj roșu și îmi aranjez părul. Pentru că știu cât de mult îți place să mă vezi elegantă. Și fiind prima ta petrecere aniversară într-o așa frumoasă împărăție nu pot să fiu prezentă oricum. Apoi mă duc la o cofetărie să mănânc amandină, prăjitura ta preferată. Și a mea. Îmi amintesc râzând cum ne savuram amândouă desertul pe furiș că să nu ne vădă copiii. Eu, pofticioasă, o terminam imediat. Tu erai mai chibzuită, împărțeai prăjitura în două să ai și următoarea zi. Sper că Dumnezeu a dat autorizație acolo sus și pentru câteva cofetării.
Mi-e dor de tine MAMĂ, mi-e dor de tine.
Timpul trece și copiii s-au făcut mari. Matiaș e la fel de drăgăstos și te-ar surprinde în continuare să vezi cât de repede învață orice. Iar Iris e tot fetița cea bună și cuminte, darnică și încăpățânată. Amândoi poartă câte o poză și câte o haină de-a ta sub pernă. De atâta ținut în brațe, pozele s-au mai rupt dar le-am lipit la loc și le-am îmbrăcât în folie să mai țînă o vreme. Amândoi îți duc dorul și Iris încă speră că vei veni. Și eu.
Timpul trece dar mintea mea a rămas blocată în ziua în care medicul mi-a zis că nu mai are cum să te facă bine. Nu am auzit mai departe de atât. Visez aproape noapte de noapte cum încerc disperata să caut soluții, să găsesc tratamente. Tu ai fost mereu o luptătoare și ție nimic rău nu ți se poate întâmpla. În fiecare zi când veneam la spital refuzam să cred că tu nu vei ieși de acolo. Speram că un copil mic și mi se intamplă și acum să cred în cea mai naivă formă posibilă că tu ai să apari la ușă sau am să te văd pe stradă cu sacoșa ta neagră de cumpărături. Mi se derulează în minte la nesfârșit telefonul pe care l-am primit și apoi fuga mea spre spital. Nu știu dacă mai respiram. Nu voiam decât să ajung să îți mai spun că te iubesc și să îți urez drum lin. M-am rugat disperată de o doamnă să mă ia cu liftul de pacienți. Eram singură în el și m-am prăbușit pe podea. Când am ajuns la tine nu voiau să mă lase la tine : ”Să nu o întorci din drum!”. Orele treceau și tu mă așteptai. Pentru că îți promisesem că vin de dimineață, că în fiecare zi. Așa că nu i-am ascultat și am intrat la tine. Te-am ținut de mână preț de câteva secunde, ți-am rostit câteva vorbe și am fugit. Am fugit!!! Imaginea morții era sfâșietoare!
Mi-e dor de tine MAMĂ, mi-e dor de tine.
Mă cert cu Dumnezeu pentru că a fost așa hain. Și tot eu mă rog seara la el să-ți fie bine și să aibă grijă de tine. Sunt atît de multe întrebări fară răspuns, atît de multe vorbe nespuse. Nu ți-am spus îndeajunse ori că te iubesc, nu te-am făcut să râzi suficient, nu ți-am mulțumit cât ar fi trebuit pentru TOT ce ai făcut pentru mine, pentru noi. Aș vrea să îți sărut mâinile care ascundeau așa de bine truda, să îngenunchez în fața ta căci tu erai o adevărată icoană. Cine e vinovat? Sistemul? Medicul care te-a trimis acasă (de 2 ori!!!!!!) spunându-ți că ești bine? Sau EU că nu am știut? Sau EU?
Nu cred că voi înceta vreodată să plâng de dorul tău. Aș putea să despic lumea în două cu urletul meu de durere. Urlet care să ajungă până acolo sus la tine ca să îmi auzi dorul. Să nu fii tristă dacă mă vezi plângând. Măcar acolo să fii liniștită. Eu o să aștept noaptea să te pot strânge din nou în brațe și dimineața o să dorm un pic mai mult pentru că lipsa ta mă sufocă. De ce? De ce Doamne? Răspunde-mi tu mamă și spune-mi că totul e așa cum am învățat de la tine când eram mică și că acolo sus e frumos, e liniște, e pace. Spune-mi și eu o să pot duce dorul ăsta mai departe în suflet. Căci întreagă nu voi mai fi niciodată și o fericire, oricât de mare, nu va mai fi nicicând completă.
Mi-e dor de tine MAMĂ, mi-e dor de tine.
Astăzi, 30 august 2020. Un live cu început promițător urma să-și deruleze forma consacrată plină de zâmbete de fericire, multe poante sau jocuri între comunitatea voastră și voi. Întrebările curgeau și eram din ce în ce mai prins în discuții.. cineva lasă un mesaj: „Care a fost cel mai greu moment din viața voastră și cum ați trecut peste acesta?”. Tu, cu obrajii fierbiți, ai așteptat, ca prin telepatie, răspunsul soțului tău. Răspuns care, așteptat din partea mea, eu fiind foarte preocupat de canalul vostru deoarece vă îndrăgesc de foarte mulți ani datorită serialului pe care l-ați avut la Prima TV, aștept ca momentul să treacă deoarece era vizibil foarte dureros. Un zâmbet pe care se citea „mamă dragă, mi-e dor de tine..” răsărea pe fața ta. Alex așteaptă câteva momente, apoi răspunde „Cel mai greu moment din viața noastră a fost anul trecut când mama Lianei a dispărut și … trecem peste el..” moment în care, ai oftat a .. zâmbetul ce sfidează tristețea… „încă n-am trecut.” Zâmbetul în lacrimi s-a prefăcut… lacrimi ce, necontenit au curs parcurgând drumul iubirii asezonat cu durerea dorului abundent. Și ai izbucnit în lacrimi, Liana. Lacrimi ce și pe mine mă încearcă la gândul că și mie mi se va întâmpla, la un moment dat. Eu nu am o relație de invidiat cu ai mei, date fiind niște motive ce nu contează. Dar trăiesc cu bunica mea în casă, bunica din partea tatălui care m-a crescut când ai mei erau la serviciu.. și au fost foarte mult plecați.. nu din țară, dar în schimburi nenumărate. Bunica care mă scotea peste tot. Sunt copleșit. Realizez că vine un moment greu, dar de ea îmi va părea cel mai dor. Mi-amintesc că mai privisem un videoclip de-al tău în care spuneai povestea pierderii și cum să le descrii situația copiilor. Ai terminat videoclipul lăcrimând. Te cred! Este dureros! Eu sunt destul de puternic la durerile celorlalți. Într-un singur an, am primit sentința de a-mi muri părinții spirituali la o distanță de numai 9 luni. Nu se compară, dar cred că nici tăria. Tărie de care recunosc, nu am beneficiat, deoarece, după luni bune de neplâns, am făcut-o! Recunosc chiar dacă sunt băiat, „și băieții plâng câteodată!”. Am rămas surprins de naturalețe. Încă nu am cuvinte. Probabil am bravat, dar nu contează. Cred că cel mai bine este să urmez o vorbă proprie: „de ce să plâng? întorc pe cineva din drum?”. Putere, Liana și Alexandru. E dureros, dar necesar..
Cat de frumos ai scris. Iti multumesc pentru cuvinte si pentru incurajare. Iti multumesc ca esti alaturi de noi si iti doresc ca bunica ta sa fie cat mai mult timp alaturi de tine. Si iti doresc ca visele tale, pe care ni le-ai impartasit in live, sa se implineasca.