Ne place mult să călătorim cu trenul și copiii își doreau să încerce experiența dormitului în cușetă. Așa că, într-o zi, fără să stăm prea mult pe gânduri și la îndemnul unei prietene care ne-a găzduit, am luat bilete spre Viena. Mă rog, vorba vine spre Viena pentru că în perioada în care ne-am hotărât să plecăm în călătorie se lucra la șinele care fac legătura între Budapesta și Viena așa că am luat trenul până la Budapesta și mai departe am mers cu autocarul. Am luat bilete online de la Flixbus. Iar pentru tren am mers la ghișeul pentru călătorii internaționale unde doamna a fost foarte drăguță și ne-a căutat cea mai avantajoasă variantă. Online nu prea găsești, prețurile afișate fiind mult mai mari.
Drumul a fost în regulă, nu atât de curat pe cât mi-aș fi dorit sau pe cât îmi aminteam că este la trenul international dar măcar am stat singuri în cușetă iar costul biletelor a fost rezonabil mai ales că elevii nu plătesc pe teritoriul României.
Viena – destinația perfectă pentru familii cu copii
În Viena noi mai fusesem de câteva ori, suntem îndrăgostiți de acest oraș și nu o dată ne-am gândit să ne mutam acolo. Doar că …. germana. De data aceasta însă, având doar câteva zile la dispoziție am selectat ce ni s-a părut nouă mai interesant de vizitat cu copiii.
Am fost la sfârșit de octombrie început de noiembrie dar, neașteptat, am prins o singură zi cu ploaie. În rest a fost cald și soare. Ne-am plimbat cu mijloacele de transport în comun pentru care am luat un abonament de câteva zile iar pentru copiii nu am plătit.
- Palatul Schönbrunn
Palatul Schönbrunn este superb, nouă ne place mai mult decât Versailles. Nu știam dacă cei mici vor avea răbdare să viziteze dar se pare că le-a plăcut și chiar erau curioși să afle mai multe despre cum arăta viața împăraților în acele vremuri. Mai ales că sunt multe piese de mobilier care recreează atmosfera de atunci.
Apoi ne-am plimbat câteva ore prin grădinile palatului – te sfătuiesc să ai ceva de mâncare cu tine pentru că e muuuult de mers. Ai niște chioșcuri chiar înainte de a intra în palat. Pentru copii este și un labirint în aer liber pe care noi nu l-am testat pentru că eram prea obosiți și flămânzi.
Mi-aș fi dorit să fi nimerit 2-3 zile mai târziu pentru că începeau pregătirile pentru târgul de Crăciun și nu cred că este vreun loc mai frumos în care să poți vizita unul.
- Haus des Meeres
Fascinați este cuvântul potrivit pentru cum erau copiii acolo. Și noi la fel cu toate că nu era prima oară când îl vizitam. E mai mult decât un simplu acvariu, au multe feluri de animăluțe inclusiv lemuri care sunt tare prietenoși sau maimuțele care se zbenguie aproape de tine. Există anumite intervale orare la care poți vedea cum sunt hrănite animalutele. Noi am prins când a intrat scanfandrul la pisicile de mare.
Seara după ora 17:30 biletul de intrare este redus cu 7 euro.
- Schmetterlinghaus ( Casa Fluturilor)
E o seră nu foarte mare în care zboară liberi fluturi de diverse mărimi care mai de care mai colorați și care, fiind obișnuiți cu oamenii, se așează pe tine. Era o fetiță la care fluturii se tot așezau pe deget și l-a ajutat pe Matias să țină și el unul.
Trebuie însă să aveți mare grijă, nu aveți voie să îi atingeți pe aripi. Asta înseamnă să fiți mereu cu ochii pe copii.
- Haus der musik ( Casa muzicii)
Cum intri în muzeu, primele trepte sunt transformate într-un pian pe care trebuie să urci și să cobori ca să poți cânta. Nu a fost ușor să îi luam de acolo pe copii și sincer mi-aș fi dorit să încerc și eu dar așteptau la coadă alți copii dornici să cânte.
Interesant li s-a părut să testeze instrumente și să dirijeze orchestra, noroc că au două spații în care poți face asta altfel cred că am fi așteptat mult și bine.
Data trecută când am fost aveau o cameră în care auzeai sunetele așa cum le aude un bebeluș în burtica mamei. Din păcate nu mai era acum fiind înlocuită cu alte așa zise atracții. La ieșire ai un magazin cu suveniruri care are lucruri tare drăguțe, toate din zona muzicală.
- Technisesches Museum (Muzeul Tehnicii)
Technisesches Museum este preferatul meu. Nu ore ci zile poți pierde aici. Este uriaș muzeul și plin de tot felul de atracții interactive pe care copiii vor să le încerce iar și iar. Copiii sau soțul în cazul meu. Ne uitam la copiii care locuiesc acolo și ne gândeam cât de ușor poți învăța când ai posibilitatea să testezi ce îți explică la școală : ce e un scripete, cum acționează forța apei, cum se formează o tornadă și câte și mai câte. Ce ușor e când înțelegi procesul prin joacă . Când școala înseamnă și altceva în afară de niște cărți stufoase și teme inutile
Au și expoziții temporare și permanente. Noi am prins vehicule vechi și electrocasnicele la începuturile lor. Pe unele le-am recunoscut pentru că la noi, în Romania, încă se mai folosesc obiecte pe care austriceii le numesc antichități, însă multe erau așa vechi că trebuia să ne dăm și noi seama la ce folosesc.
O locomotivă cu abur, o replică a unei mine de cărbuni, un studio de televiziune unde poți prezenta știri, un balon cu aer cald în care te poți urca sunt doar câteva din exponatele acestui muzeu.
- Muzeul de Istorie Naturală
Noi am cam fugit prin el pentru că se închidea dar mi-ar fi plăcut să avem mai multe ore la dispoziție. Dacă aveți timp, rezervați-vă măcar 3-4 ore având în jur de 8500 m².
Alex și Matias sunt pasionați de pietre de orice culoare, model, compoziție și sunt numai vreo 4 săli doar cu minerale. În plus, au cea mai mare colecție de meteoriți din lume.
Muzeul continuă cu animale preistorice, dinozauri giganți, sute de fluturi și gândaci, fosile iar cel mai cunoscut exemplar este Venus din Willendorf veche de 25.000 de ani pe care nu trebuie să o ratezi. Clădirea în sine o bijuterie, să tot stai să o admiri , este un palat deschis în 1889 ca Muzeu Imperial de Istorie Naturală.
- Catedrala Sfântului Ștefan
Catedrala Sfântului Ștefan este motivul pentru care Alex are rău de înălțime. Prima oară când am fost, acum mulți ani în urmă, am urcat în turn și când am ieșit din lift și am pășit pe podea nu am știut că aceasta este că o plasă de metal cu găuri să vezi totul până jos. Și e ceva distanță. De aceea, Alex nu a mai mers cu noi în turn și ne-a așteptat cu inima la gură și cu brațele pregătite să ne prindă în caz că ni se întâmpla ceva.
De data asta însă, podeaua este complet acoperită și există o plasă de siguranță pe margini până sus de tot. Eu una am rămas dezamăgită pentru că mie mi-a plăcut senzația trăită atunci însă priveliștea asupra întregului oraș este superbă.
- Prater
Amatori de parcuri de distracție, nu aveam cum să ratăm Praterul. Sunt atracții pentru toate vârstele : roller coaster, multe case ale groazei, piste de carting, un tobogan vechi din lemn pe care te dai cu sacul ( viteza pe care o prinzi e foarte mare), atracții cu apă ( am sărit peste ele de data asta pentru că era cam frig ) și un leagăn care te ridică sus de tot și te dă peste cap ( Iris a fost super încântată de el).
E perfect pentru o seară de distracție și relaxare după ce ai umblat o zi întreagă prin muzeele și parcurile din Viena. Dacă mai puteți strecura în programul vostru, vă recomand și o plimbare pe malul Dunării. Bătea vântul cam tare ce-i drept dar Alex a avurt grijă să ne pună valsul Dunărea Albastră pe telefon și am uitat de frig și de vântul care mai avea puțin și ne zbura.
A fost una dintre cele mai aventuroase călătorii pe care le-am avut. Când ne-am întors din Viena spre Budapesta, pe autostradă a fost un accident și am avut întârziere așa mare că am pierdut trenul spre București. Da, am pierdut trenul. Bineînțeles că în primă fază m-am panicat pentru că nu știam cu ce ne întoarcem, ce fac cu cei mici acolo în gară. Am încercat să luăm o mașină prin Bla bla car în ideea în care puteam să prindem trenul imediat după vamă. Dar nu am găsit. Autocare nu erau. Noroc că un prieten care lucrează la transportul feroviar ne-a spus de un tren care urma să plece spre București în două ore și pe care nouă nu ni-l afișa pe site-ul CFR-ului. Am luat cina în gară cu niste sandwich-uri nu foarte atractive și am așteptat cuminței să tragă trenul la peron. Din nou am avut noroc că am dat peste un controlor român (cu ungurii nu cred că aveam vreo șansă să ne înțelegem) căruia i-am povestit ce am pățit și care ne-a ajutat să ajungem acasă. Cu vreo 8 ore mai târziu decât era planificat dar măcar am stat tot singuri în cușetă și la drumul de întoarcere. Lux nu alta!
