În aceste două săptămâni de sarcină bebelușul tău ajunge să cântărească 500-600 de grame și să măsoare aproximativ 30 de cm lungime. Plămânii lui secretă o substanță care căptușește alveolele pulmonare ceea ce înseamnă că dacă s-ar naște acum ar putea supraviețui, cu ajutor ce-i drept. Săptămâna 24 de sarcină este considerată una foarte importantă din punct de vedere medical pentru că abia de acum este considerat viabil adică cu șanse de supraviețuire. Un lucru foarte interesant este că bebe devine conștient de poziția lui în uter datorită dezvoltării urechii interne. Prin urmare știe când stă cu capul în jos sau se cuibărește bine într-o parte.
La mine au continuat problemele de respirație și tot documentandu-mă , pentru că deja a devenit epuizant, am aflat că ele ar putea avea două motive. Vasele de sânge din nas se dilată din cauza volumului mare de sânge ceea ce duce la congestie și la strănut. Pe lângă asta, ar mai fi și hormonii care susțin sarcina și care , culmea, produc o creștere a cantității de mucus. Aceeași hormoni sunt considerați vinovați pentru visele ciudate de care se plâng multe mămici.
Prin săptămâna 24 e posibil ca medicul să îți recomande un test de glucoză. Se știe deja că sunt femei care fac diabet în sarcină sau așa numitul diabet gestațional. Mie medicul nu mi-a recomandat această analiză, probabil datorită faptului că am avut valori mici ale glicemiei. Testul însă este destul de neplăcut pentru că trebuie să bei glucoză dizolvată în apă rece ( mămicile spun că e groaznic la gust) după care ți se recoltează trei probe de sânge.
Am fost cuprinsă de niște stări ciudate, de neliniște, de anxietate și de panică legate de bebe și de naștere. Culmea e că la prima sarcină nu le-am avut, tocmai atunci când nu știam exact ce mă așteaptă. Sau poate că tocmai că știam ce urma să se întâmple m-a panicat. Oricum ar fi, naturală sau prin cezariană, o naștere nu e tocmai floare la ureche iar emoțiile sunt foarte puternice.
Am avut ceva probleme și cu ochii în sensul în care nu puteam să îmi focusez privirea pe obiecte fie ele aproape sau departe și simțeam totodată o usturime care coincidea cu lăcrimare.
Sânii au devenit super sensibili, nu suportam să îi ating și inclusiv atingerea unei bluze îmi provoca disconfort. Însă această sensibilitate a venit la pachet cu o mare bucurie pentru că am avut primele picături de lapte matern. Ce-i drept, s-a întâmplat într-o singură zi dar am fost așa de fericită că am chemat-o și pe Iris în speranța că va gusta un pic din ele. Nu a fost așa cum am sperat pentru că a fost o cantitate prea mică.
Ca să închei acest articol într-o notă amuzantă vă zic că un bărbat produce între 100 și 300 de milioane de spermatozoizi și trebuie să aveți grijă deoarece, cu fiecare act sexual întreprins, scade numărul spermatozoizilor viabili.
V-am pupat și vă doresc să fiți mămici fericite!
