Unul din mirosurile care îmi amintesc de mama este cel al plăcintei cu brânză. Și îmi placea să privesc gesturile ei pline de migală atunci când desfăcea foile de plăcintă. Le întindea una câte una cu mare grijă și tot procesul părea un ritual. Nu mi-a ieșit niciodată plăcinta așa de bună ca a ei dar mi-am dorit să fie un desert tradiție și pentru copiii mei iar gustul bun al plăcintei să le amintească de Muni, așa cum o alintam noi.
Rețeta e una foarte simplă și totodată foarte rapidă. Eu am adaptat-o și am făcut-o și baby friendly, fără zahăr dar e la fel de bună cu ingredientele clasice. Folosesc un pachet de foi de plăcintă din care fac 4 rulouri mari. Ingrediente :
1 kg de brânză de vaci
5 linguri de zahăr brut sau 4 linguri de sirop de arțar
200 grame de stafide
50 g unt
4 ouă
1 păstaie de vanilie (sau esență de vanilie)
100 ml de ulei de cocos ( sau de floarea soarelui )
Un praf de sare
1 pachet de foi de plăcintă
Amestec brânza cu zahărul, vanilia, ouăle, stafidele și sarea. Separat amestec untul topit cu uleiul. Întind foile de plăcintă astfel : iau o foaie, o întind cu grijă (vezi că se rupe ușor), o dau cu amestecul de unt și ulei, apoi mai pun o foaie pe care o ung puțîn de tot , încă una și dau din nou cu unt și ulei. Pun ¼ din compoziția de brânză și încep să rulez încet. La capete bag un pic aluatul în interior că să nu curgă prea multă compoziție în tavă la cuptor. Fac încă trei rulori la fel, le ung cu o pensulă cu ou și le pun în tavă pe hârtie de copt la 180 de grade cam 30-40 de minute sau până când se rumenesc rulorile de plăcintă. Eu folosesc muuultă brânză pentru că îmi place să fie pline rulorile iar prin tavă curge un pic din compoziție astfel încât la capete se caramelizează și brânza cursă parcă ar fi o cremă fină de vanilie. Poate nu arată ca o plăcintă din reviste dar gustul clar e genial.
