Când am aflat că voi deveni mamă știam că urmează cea mai frumoasă perioadă din viața mea pentru care mă pregătisem temeinic cu mult timp înainte. Dar niciodată nu mi-am imaginat că va fi atît de plină de surprize, de emoții puternice, de sentimente contradictorii. Un copil chiar te face să îti reevaluezi toate scopurile pentru care credeai că viața merită trăită.
Un copil iți oferă lecții de viață în fiecare zi și te poate învăța mai multe decât orice carte de psihologie despre ce înseamnă fericirea în viață. Mi-am amintit cum e să te bucuri atunci când mănânci o înghețată. Mă uit la copiii mei cum le sclipesc ochii când ajungem la o gelaterie și e uimitor câtă liniște se așterne în timp ce își savurează cupele colorate. Am învățat să fiu mai atentă la ce e în jurul meu. Un copil când merge pe stradă observă niște lucruri pe care eu ca adult nu le-aș fi remarcat vreodată. O floare ieșită dintr-o cărămidă, o bucată de jucărie aruncată într-un gard, un cățel care așteaptă disperat la o fereastră să fie remarcat. Asta pentru că noi, adulții, am devenit ignoranți și egocentriști blocați într-un stres cotidian pe care de cele mai multe ori ni-l creem noi singuri.
Am învățat că lucrurile se pot face și în tihnă, trebuie doar să ai răbdare. Un copil nu face ce îi spui tu daca el are ceva de terminat întâi. Un copil pune multe întrebări pentru care e nevoie de multă răbdare să îi dai răspunsurile potrivite, pe înțelesul lui. Ca să nu mai vorbim de câtă răbdare au copiii atunci când ne așteaptă să venim la joacă. Oare nu ar fi bine să învățăm să avem mai multă răbdare și cu părinții sau colegii noștri?
Viață alertă pe care o ducem ne face să ne dorim să obținem multe lucruri deodată. Dar copiii mei mi-au arătat că există un timp pentru fiecare. Iris a vorbit stâlcit multă vreme, era deja la grădiniță și educatoarele nu înțelegeau ce spune. Doamne, eram atât de panicată și simțeam atât de multă presiune de la toți din jur încât am ajuns să pun la rândul meu presiune pe ea. După o discuție cu un psiholog am ales să nu mă/o mai stresez. Și ghici ce? Vorbește bine, a venit într-o zi mega bucuroasă că îl spune pe R. Așa am învățat că în viață sunt proiecte care nu se pot realiza exact când vrei tu, că e nevoie de timp în care ele să se finalizeze. Și asta e valabil și pentru achiziționarea unei mașini, construirea unei case sau plecatul într-o vacanță exotică. Toate vor veni la timpul lor iar acest timp e diferit pentru fiecare.
Și într-un final am redescoperit că viața trebuie luată ca un joc. Și de joc trebuie să te bucuri indiferent de câți jucători are sau dacă unul alege să îl părăsească, indiferent dacă uneori pare prea greu ca să îl înțelegi și indiferent dacă uneori pierzi pentru că urmează și rândul tău să câștigi.
Îl poți învăța multe pe copilul tău dar încearcă, măcar din când în când, să înveți tu câte ceva de la el. Fiți o echipă și bucurați-vă unul de celălalt.
